Oamenii și ploaia

Oamenii și ploaia

plouă mărunt

picăturile reci au zgribulit păsarile de pe stâlpii din fata casei

o bătrână trece și se uită spre cer frecandu-si mainile îmbătrânite de timp 

un câine latră și el nemulțumit de vreme

scot o mână pe fereastra camerei și nu simt frigul.

de ce vă plângeți toți?

șoferii agitați claxonează de mama focului.

unde vă grăbiți atât?

începe să plouă mai puternic

închid fereastra și ascult picaturile care bat energic în ea.

parcă aș asculta o melodie veche din folclor.

mă așez in pat și adorm cu gândul la ploaie,

la cum agită ea marea,

alungă oamenii de pe străzi,

la cum e urâtă de unii,

dorită de alții.

asemenea oamenilor

azi te vor

mâine te urăsc.